- vigilenţă
- VIGILÉNŢĂ, vigilenţe, s.f. Atitudine de observare atentă şi susţinută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acţiuni reprobabile, ostile, duşmănoase). – După fr. vigilance, lat. vigilantia.Trimis de oprocopiuc, 10.03.2004. Sursa: DEX '98VIGILÉNŢĂ s. atenţie, grijă. (Manifestă multă vigilenţă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimevigilénţă s. f., g.-d. art. vigilénţei; pl. vigilénţeTrimis de siveco, 28.01.2008. Sursa: Dicţionar ortograficVIGILÉNŢ//Ă vigilenţăe f. 1) Atenţie sporită şi permanentă. 2) Supraveghere atentă şi conştiincioasă a intereselor publice şi de stat. [G.-D. vigilenţei] /<fr. vigilance, lat. vigilantiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVIGILÉNŢĂ s.f. 1. Atenţie încordată şi susţinută; atitudine de deosebită băgare de seamă. 2. Calitate politică care constă în a veghea, a recunoaşte cu pricepere duşmanul de clasă sub orice formă s-ar ascunde şi a-l face inofensiv. [cf. fr. vigilance, lat. vigilantia].Trimis de LauraGellner, 06.11.2005. Sursa: DNVIGILÉNŢĂ s. f. atenţie încordată şi susţinută; atitudine de deosebită băgare de seamă; supraveghere activă. (< fr. vigilance, lat. vigilantia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.