- vierme
- VIÉRME, viermi, s.m. Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguieţ, de obicei cu o piele lucioasă, care trăiesc în sol, în apă sau ca parazite pe plante şi pe animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte. ♢ Vierme de mătase = larvă a unor fluturi care produc gogoşile de mătase şi care se hrănesc cu frunze de dud sau de stejar. ♢ expr. A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inimă = a fi chinuit de griji. A trăi ca viermele în hrean (sau în rădăcina hreanului) = a duce (şi a se deprinde cu) o viaţă grea. A avea viermi (neadormiţi) = a fi fi neastâmpărat, a nu-şi găsi locul. A-l mânca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte leneş şi murdar. – lat. vermis.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VIÉRME s. (entom.) vierme-alb = (Bucov.) babă, ciormag, (Maram.) ciorman, ciormă. (Larva cărăbuşului se numeşte vierme); vierme de făină = molete, (pop.) sfoiag, (Olt. şi Ban.) surdomaş. (vierme este larva morarului); vierme-de-mătase = fluture-de-mătase, (pop.) gândac-de-mătase.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeviérme s. m., pl. viermiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVIÉRM//E viermei m. Animal nevertebrat, fără picioare, cu corpul moale şi alungit, care trăieşte în sol, în apă sau parazitează pe plante şi animale. ♢ vierme de mătase larva unor specii de fluturi care produce gogoşile de mătase. /<lat. vermis, viermeisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.