- vierit
- VIERÍT s.n. (Rar) Ocupaţia vierului1; viticultură. [pr.: vi-e-] – Vier1 + suf. -it.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98vierít s. n. (sil. vi-e-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVIERÍT n. Ocupaţia de vier. /vier + suf. vierititTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.