vezical

vezical
VEZICÁL, -Ă, vezicali, -e, adj. Care ţine de vezică, privitor la vezică; al vezicii, de vezică. – Din fr. vésical, lat. vesicalis.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

vezicál adj. m., pl. vezicáli; f. sg. vezicálă, pl. vezicále
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VEZICÁL vezicală (vezicali, vezicale) 1) Care ţine de vezi-că; propriu pentru vezică. Colică vezicală. 2) Care se află în vezică sau în regiunea ei. Calcul vezical. Arteră vezicală. /<fr. vésical
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VEZICÁL, -Ă adj. Referitor la vezică, al vezicii. [< fr. vésical, cf. lat. vesicalis].
Trimis de LauraGellner, 13.02.2006. Sursa: DN

VEZICÁL, -Ă adj. referitor la vezică, al vezicii. (< fr. vésical, lat. vesicalis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • vezicál — adj. m., pl. vezicáli; f. sg. vezicálã, pl. vezicále …   Romanian orthography

  • cervix — CÉRVIX s.n. Partea inferioară a uterului sau a vezicii urinare; col uterin sau vezical. – Din fr. cérvix. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CÉRVIX s. 1. v. col vezical. 2. v. col uterin. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime… …   Dicționar Român

  • cervicocistopexie — CERVICOCISTOPEXÍE s. f. suspendare chirurgicală a colului vezical în caz de incontinenţă urinară. (< fr. cervico cystopexie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • cistometrie — cistometríe s. f., art. cistometría, g. d. art. cistometríei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CISTOMETRÍE s. f. măsurare a presiunii intraveziculare în funcţie de conţinutul şi de puterea de contracţie a muşchiului… …   Dicționar Român

  • col — COL, coluri, s.n. (anat.) Parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os. – Din fr. col. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  COL s. (anat.) col uterin = cervix; col vezical = cervix. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • tenesme — TENÉSME s.f. pl. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă şi uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. – Din fr. ténesme. Trimis de LauraGellner, 26.06.2004. Sursa: DEX 98  tenésme s. n. pl. Trimis de siveco …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”