- col
- COL, coluri, s.n. (anat.) Parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os. – Din fr. col.Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98COL s. (anat.) col uterin = cervix; col vezical = cervix.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCOL s. v. fofează, săgeată.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecol s. n., pl. cóluriTrimis de siveco, 31.10.2006. Sursa: Dicţionar ortograficCOL coluri n. Parte mai îngustă a unui organ sau a unui os. /<fr. colTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX-COL Element secund de compunere savantă, cu semnificaţia "(referitor la) cultură, cultivare", "care locuieşte", "locuitor". [< fr. -cole, it. -colo].Trimis de LauraGellner, 27.12.2004. Sursa: DNCOL s.n. Parte îngustată de formă cilindrică a unui organ sau a unui os. [pl. -luri. / < fr. col, lat. collum- gât].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNcol, cóluri, s.n. (reg.) 1. aripă (de moară de vânt). 2. rând. (în expresia: a fi de col = a fi la rând, a-i veni rândul).Trimis de blaurb, 19.04.2006. Sursa: DARcol (cóluri), s.n. – 1. Aripă de moară de vînt. – 2. Rond, gardă. tc. kol "aripă." – Der. colgiu, s.m. (gardian; perceptor), din tc. kolcu (Şeineanu, III, 42; Ronzevalle, 141).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCOL1 s. n. 1. parte îngustă în formă cilindrică a unui organ sau a unui os. 2. (bot.) colet. (< fr. col, lat. collum, gât)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN-CÓL2 elem. "care cultivă, care locuieşte, trăieşte". (< fr. -cole, cf. lat. colere, a cultiva)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNCOL3(E)-, -COLÍE elem. "fiere, bilă". (< fr. chol/é/-, -cholie, cf. gr. khole)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNCOL4(O)-/COLI-, -COLÍE, -COLÍTĂ elem. "colon, intestin". (< fr. col/o/-, coli-, -colie, -colite, cf. gr. kolon)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.