versificáţie — s. f. (sil. ţi e), art. versificáţia (sil. ţi a), g. d. art. versificáţiei; pl. versificáţii, art. versificáţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
iambic — IÁMBIC, Ă, iambici, ce, adj. Care aparţine iambilor, privitor la iambi; scris în iambi. ♢ Metru iambic = sistem de versificaţie care are la bază iambul. – Din fr. iambique, lat. iambicus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 iámbic adj. m … Dicționar Român
proză — PRÓZĂ, (rar, 2) proze, s.f. 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificaţie; compunere literară care foloseşte acest mod de exprimare. 2. Totalitatea operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor etc. 3. fig. Lucruri… … Dicționar Român
silabic — SILÁBIC, Ă, silabici, ce, adj. Care ţine de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe. ♢ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificaţie silabică = versificaţie bazată pe… … Dicționar Român
trohaic — TROHÁIC, Ă, trohaici, ce, adj. Compus format din trohei. ♢ Metru trohaic = sistem de versificaţie a cărui structură are la bază troheul. [pr.: ha ic] – Din fr. trochaïque. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 troháic adj. m. (sil. ha… … Dicționar Român
dactilic — DACTÍLIC, Ă, dactilici, ce, adj. (Despre versuri) Alcătuit din dactili. – Din fr. dactylique. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dactílic adj. m., pl. dactílici; f. sg. dactílică, pl … Dicționar Român
ingambament — INGAMBAMÉNT, ingambamente, s.n. Procedeu poetic cerut de necesităţi prozodice sau de dorinţa de a scoate în relief anumite cuvinte, care constă în trecerea unei părţi de frază ori propoziţie sau a unor cuvinte dintr un vers în versul următor. –… … Dicționar Român
stihuire — STIHUÍRE, stihuiri, s.f. (Rar) Faptul de a stihui; versificaţie; poezie. – v. stihui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STIHUÍRE s. v. versificare, versificaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime stihuíre s. f., g. d.… … Dicționar Român
teorie — TEORÍE, teorii, s.f. 1. Formă superioară a cunoaşterii ştiinţifice care mijloceşte reflectarea realităţii. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi şi concepte care descriu şi explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau… … Dicționar Român
diadă — DIÁDĂ s.f. 1. (fil.) Principiul diversităţii şi al neegalităţii în filozofia lui Pitagora, opus monadei. 2. (mat.) Grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiaşi operaţii. 3. (biol.) Formaţiune alcătuită dintr o pereche de celule, cu nuclei… … Dicționar Român
