verigă

verigă
VERÍGĂ, verigi, s.f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanţ. ♦ fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase întrebuinţări tehnice (ca element de fixare). 3. (pop.) Verighetă. 4. (reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5. (reg.) Braţ de apă care împrejmuieşte un ostrov. 6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod şi un cap, care se lasa la tăierea viţei de vie. – Din sl. veriga.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VERÍGĂ s. 1. v. za. 2. v. toartă. 3. v. belciug.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

VERÍGĂ s. v. inel, lanţ, verighetă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

verígă s. f., g.-d. art. verígii; pl. verígi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VERÍ//GĂ verigăgi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lanţ. 2) Piesă în formă de inel, având diferite întrebuinţări tehnice. 3) fig. Parte componentă a unui ansamblu, care serveşte drept element de legătură. 4) pop. Inel fără piatră, de obicei din metal preţios, purtat drept simbol al legăturii dintre logodnici sau dintre soţi; verighetă. [G.-D. verigii] /<sl. veriga
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • veriga — vèriga ž <G mn vȅrīgā> DEFINICIJA 1. velik lanac kojim se što zatvara, pregrađuje, priječi 2. reg. lanac nad ognjištem na kojem visi kotao; komoštra 3. (mn) okovi na nogama robijaša ONOMASTIKA pr. (nadimačko): Vèriga (Podravska Slatina,… …   Hrvatski jezični portal

  • vèriga — ž 〈G mn vȅrīgā〉 1. {{001f}}velik lanac kojim se što zatvara, pregrađuje, priječi 2. {{001f}}reg. lanac nad ognjištem na kojem visi kotao; komoštra 3. {{001f}}〈mn〉 okovi na nogama robijaša …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • veríga — e ž (í) 1. več med seboj zaporedno sklenjenih obročkastih elementov: delati, sestavljati verigo; dolga, železna veriga; veriga iz lesenih obročkov, regratovih stebel; člen verige // kovinska priprava iz več med seboj sklenjenih zlasti obročkastih …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • verígã — s. f., g. d. art. verígii; pl. verígi …   Romanian orthography

  • belciug — BELCIÚG, belciuge, s.n. 1. Verigă de metal de care se prinde un lacăt, un lanţ etc. ♢ expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (fam.) A (nu) fi câştigat la belciuge = a (nu) fi …   Dicționar Român

  • verighetă — VERIGHÉTĂ, verighete, s.f. Inel de metal (preţios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soţi. – Verigă + suf. etă. cf. ngr. v e r g h é t a. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  VERIGHÉTĂ s. inel, (pop.) verigă …   Dicționar Român

  • particular — PARTICULÁR, Ă, particulari, e, adj., s.m. I. adj. 1. Care este propriu unei singure fiinţe, unui singur lucru sau unei singure categorii de fiinţe sau de lucruri; specific, caracteristic, particularist1. ♢ Loc adv. În particular = în mod deosebit …   Dicționar Român

  • înveriga — ÎNVERIGÁ vb. v. asedia, împresura, încercui, înconjura. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  înverigá vb., ind. prez. 1 sg. înveríg, 3 sg. şi pl. înverígă; …   Dicționar Român

  • belieră — beliéră s. f., pl. beliére Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BELIÉRĂ s.f. Verigă de care se atârnă sabia. [pron. li e , pl. re. / < fr. bélière]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • brăţară — BRĂŢÁRĂ, brăţări, s.f. 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal preţios sau din alt material şi purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braţ; brăţea. 2. Manşetă brodată la mânecile cămăşilor ţărăneşti. 3. (tehn.) Piesă de metal… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”