boccea

BOCCEÁ, boccele, s.f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciş; boccealâc. 2. (înv. şi reg.) Şal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Din tc. bohça.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



BOCCEÁ s. v. legătură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



bocceá s. f., art. bocceáua, g.-d. art. boccélei; pl. boccéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BOCC//EÁ bocceaéle f. Legătură făcută dintr-o bucată de pânză în care se duc diferite obiecte. [art. bocceaua; G.-D. boccelei; Sil. boc-cea] /<turc. bohça

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



bocceá (boccéle), s.f. – (înv.) Şal, broboadă. – 2. Legătură, pachet. – var. buccea, bogcea, bohcea, boşcea, toate înv. Mr. buhce. tc. boǵça (Roesler 589; Şeineanu, II, 54); cf. alb. bohče, bg. bochča, sb. bošča (G. Meyer 46). Der. provin direct din tc.: boccealîc, s.n. (legătură, pachet), din tc. boǵçalic, cf. bg. bochčalyk; boccegiu, s.m. (negustor de mărunţişuri), din tc. boǵçaci.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER