variabil

variabil
VARIÁBIL, -Ă, variabile, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. ♢ (mat.) Cantităţi (sau mărimi) variabile = cantităţi (sau mărimi) susceptibile de a-şi schimba valoarea faţă de altele, care rămân constante. ♦ (mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p.gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) care are forme diferite, care îşi schimbă terminaţia. [pr.: -ri-a] – Din fr. variable, lat. variabilis.
Trimis de bogdanrsb, 11.08.2002. Sursa: DEX '98

Variabil ≠ constant, invariabil, nevariabil, stabil
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

VARIÁBIL adj. 1. v. mişcător. 2. v. neregulat. 3. v. schim-bător. 4. v. fluctuant.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

variábil adj. m. (sil. -ri-a-), pl. variábili; f. sg. variábilă, pl. variábile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VARIÁBIL variabilă (variabili, variabile) (în opoziţie cu constant) 1) Care se schimbă mereu; schimbător; instabil. Timp variabil. Vânt variabil. 2) (despre mărimi, cantităţi) Care poate varia; cu proprietate de a avea mai multe valori (în raport cu o valoare constantă). 3) Care poate avea forme de realizare. /<lat. variabilis, fr. variable
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VARIÁBIL, – Ă adj. 1. Care variază, care are (mici) schimbări; schimbător. 2. (mat.) Mărimi (sau cantităţi) variabile = mărimi (sau cantităţi) care îşi pot schimba valoarea în raport cu altele, denumite constante. // s.f. (mat.) Cantitate nedeterminată, dar în măsură a se identifica cu anumite cantităţi ale unei mulţimi. ♦ Element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotaţii săi posibili. ♦ (Statist.) Caracteristică putând prezenta variaţie de la un element la altul al unei colectivităţi. [pron. -ri-a-. / cf. fr. variable, lat. variabilis].
Trimis de LauraGellner, 10.02.2006. Sursa: DN

VARIÁBIL, -Ă I. adj. 1. care variază; schimbător. ♢ (despre cuvinte) care are forme flexionare, flexibil. o capital variabil = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forţei de muncă. 2. (mat.) care variază2 (I, 2). II. s f. 1. (mat.) mărime care ia succesiv diferite valori; element generic al unei mulţimi. 2. (inform.) element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotaţii săi posibili. 3. (stat.) caracteristică putând prezenta variaţie de la un element la altul al unei colectivităţi. (< fr. variable, lat. variabilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • variábil — adj. m. (sil. ri a ), pl. variábili; f. sg. variábilã, pl. variábile …   Romanian orthography

  • variabilă — VARIÁBIL//Ă variabilăe f. mat. Mărime care poate căpăta diferite valori numerice. ♢ variabilă independentă variabilă a cărei valoare se poate schimba indiferent de valorile altei mărimi. /<lat. variabilis, fr. variable Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • cuplaj — CUPLÁJ, cuplaje, s.n. 1. Faptul de a cupla; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil. 2. Organ de maşină care face legătura… …   Dicționar Român

  • invariabil — INVARIÁBIL, Ă, invariabili, e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este variabil, care nu se schimbă; neschimbător, nevariabil, constant, fix, neschimbat. ♦ spec. (gram.; despre cuvinte) Care este lipsit de flexiune; neflexibil. [pr.: ri a ] – Din fr …   Dicționar Român

  • agiota — AGIOTÁ, agiotez, vb. I. intranz. A face speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preţ este variabil. [pr.: gi o ] – Din fr. agioter. Trimis de ana zecheru, 03.09.2002. Sursa: DEX 98  agiotá vb. (sil. gi o ), ind. prez. 1 …   Dicționar Român

  • iris — ÍRIS, (I) irisuri, s.n., (II) irişi, s.m. I. s.n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găseşte pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla …   Dicționar Român

  • schimbător — SCHIMBĂTÓR, OÁRE, schimbători, oare, adj., s.n. I. adj. Care se schimbă (uşor, repede); nestatornic, variabil, schimbăcios. II. s.n. 1. Sistem tehnic sau fizico chimic care permite să se modifice valoarea mărimilor caracteristice altui sistem… …   Dicționar Român

  • variabilitate — VARIABILITÁTE, variabilităţi, s.f. Însuşirea unui lucru, a unui fenomen etc. de a varia, de a lua forme şi aspecte diferite. ♦ spec. (biol.) Proprietate a fiinţelor vii de a şi schimba, sub influenţa mediului şi a eredităţii, însuşirile… …   Dicționar Român

  • curs — CURS1, cursuri, s.n. I. 1. Mişcare a unei ape curgătoare în direcţia pantei; p. ext. albia, întinderea sau direcţia unei ape curgătoare. 2. (înv.) Mers (repede). II. fig. 1. Trecere, durată, interval (de timp). ♢ loc. prep. În cursul... = în… …   Dicționar Român

  • doză — DÓZĂ2, doze, s.f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care serveşte la protecţia unor elemente din instalaţiile electrice. 2. Dispozitiv care serveşte la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”