vamă

VÁMĂ, vămi, s.f. 1. Instituţie de stat care se ocupă cu evidenţa şi controlul asupra intrării şi ieşirii din ţară a mărfurilor, mijloacelor de transport etc. şi care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct în care funcţionează această unitate. ♦ Taxă care se plăteşte ca un bun să treacă dintr-o ţară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a ţării. ♢ loc. vb. a pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunţe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credinţele populare) Fiecare dintre cele şapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) prin care se crede că trebuie să treacă sufletul mortului pentru a ajunge în cer. ♦ Bani pe care trebuie să-i plătească mortul ca să poată trece şi călători pe lumea cealaltă. – Din magh. vam.

Trimis de bogdanrsb, 13.03.2009. Sursa: DEX '98



VÁMĂ s. 1. (înv.) mitarniţă, posadă, scală, strajă, tamojnă. (Punct de vamă; marfa din vamă). 2. punte. (vamă reprezintă banii pe care mortul i-ar plăti pentru a trece în altă lume.)

Trimis de siveco, 24.10.2008. Sursa: Sinonime



VÁMĂ s. v. uium.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



vámă s. f., g.-d. art. vămii; pl. vămi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



VÁMĂ vămi f. 1) Instituţie de stat care efectuează controlul asupra mărfurilor şi a altor bunuri la intrarea într-o ţară sau la ieşirea din ea. 2) Punct sau loc unde este stabilită o asemenea instituţie. 3) Taxă care se plăteşte pentru mărfurile importate sau exportate. [G.-D. vămii] /<ung. vám

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX