- van
- VAN, -Ă, vani, -e, adj. (livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ♢ loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.Trimis de bogdanrsb, 11.08.2002. Sursa: DEX '98VAN adj. 1. v. iluzoriu. 2. v. zadarnic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîn ván loc. adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficvan adj. m., pl. vani; f. sg. vánă, pl. váneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVAN vană (vani, vane) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fără de rost; zădarnic; inutil. Efort van. ♢ În van fără rost; în zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neîntemeiat. Speranţe vane. /<lat. vanus, it. vanoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVAN s.n. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. [< fr., engl. van].Trimis de LauraGellner, 06.11.2005. Sursa: DNVAN, -Ă adj. 1. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens. ♢ În van = zadarnic. 2. Iluzoriu; neîntemeiat. [< it. vano, cf. lat. vanus].Trimis de LauraGellner, 10.02.2006. Sursa: DNVAN1 s. n. trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. (< engl., fr. van)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNVAN2, -Ă adj. 1. fără rost; lipsit de sens. ♦ în van = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus)Trimis de raduborza, 19.01.2009. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.