uzucapiune

UZUCAPIÚNE s.f. (jur.) Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o anumită vreme. [pr.: -pi-u-] – Din fr. usucapion.

Trimis de ana_zecheru, 01.08.2002. Sursa: DEX '98



UZUCAPIÚNE s.f. (jur.) 1. Mod de dobândire a proprietăţii imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. 2. Dobândire a suveranităţii asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă şi paşnică a autorităţii de stat asupra acelui teritoriu. [sil. -pi-u-, g.-d. art. uzucapiúnii] (din fr. usucapion, lat. usucapio) [morf. DOOM]

Trimis de tavi, 27.05.2004. Sursa: MDN



UZUCAPIÚNE s. v. prescripţie achizitivă.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



uzucapiúne s. f. (sil. -pi-u-), g.-d. art. uzucapiúnii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



UZUCAPIÚNE s.f. Mod de dobândire a proprietăţii imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. [pron. -pi-u-, var. usucapiune s.f. / < lat. usucapio < usus – uz, capere – a lua].

Trimis de LauraGellner, 06.11.2005. Sursa: DN