ustura

ustura
USTURÁ, pers. 3 ústură, vb. I. tranz. A provoca cuiva o senzaţie dureroasă de înţepătură, de urzicare sau de arsură. ♦ fig. A provoca cuiva o durere fizică sau morală; a lovi, a îndurera. – lat. ustulare.
Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98

usturá vb., ind. prez. 3 sg. ústură, imperf. 3 sg. usturá
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A USTURÁ pers 3 ústură tranz. 1) (în construcţii cu sens pasiv) A supune unei senzaţii dureroase (prin urzicare, înţepare, arsură etc.). Îl ustură limba. 2) (fiinţe) A face să sufere, provocând dureri fizice sau morale. ♢ ustura (pe cineva) inima (sau la inimă) a simţi o extraordinară durere sufletească. /<lat. ustulare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ustura — is., Far. usturre Tıraş için kullanılan, açılır kapanır, çok keskin bıçak, baş bıçağı, yülgü Tayyar ile kalfaları tertemiz giyinmişler, boyuna ellerindeki yepyeni usturaları kılağılıyorlar. O. C. Kaygılı Birleşik Sözler ustura taşı Atasözü, Deyim …   Çağatay Osmanlı Sözlük

  • ustura taşı — is., min. Ustura bilemek için kullanılan taşın yapıldığı bir tür sert şist …   Çağatay Osmanlı Sözlük

  • ustura tutunmak — vücuttaki istenmeyen kılları temizlemek …   Çağatay Osmanlı Sözlük

  • paku — ustura …   Çağatay Osmanlı Sözlük

  • MİHLAK — Ustura …   Yeni Lügat Türkçe Sözlük

  • yilku — ustura, alet i tiraş …   Çağatay Osmanlı Sözlük

  • usturător — USTURĂTÓR, OÁRE, usturători, oare, adj. Care ustură, care produce usturime. ♦ fig. Care provoacă o durere sufletească, o jignire; tăios, caustic, incisiv. – Ustura + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  USTURĂTÓR adj. 1. v.… …   Dicționar Român

  • usturare — USTURÁRE, usturări, s.f. Acţiunea de a ustura şi rezultatul ei. – v. ustura. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  usturáre s. f., g. d. art. usturării; pl. usturări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • usturime — USTURÍME, usturimi, s.f. Senzaţie dureroasă caracteristică, pricinuită de o înţepătură, de o arsură, de urzicare, de un miros înţepător etc.; usturătură. – Ustura + suf. ime. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  USTURÍME s. 1. v. arsură …   Dicționar Român

  • usturoi — USTURÓI, usturoi, s.m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu gust şi miros caracteristic, cu frunze lanceolate, al cărei bulb, format din mai mulţi bulbi mici de formă lunguiaţă, are gust usturător, este bogat în substanţe nutritive şi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”