- urătură
- URĂTÚRĂ, urături, s.f. Cuvânt sau formulă de urare la adresa cuiva. ♦ Text recitat de colindători când umblă cu uratul1. – Ura2 + suf. -ătură.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98urătúră s. f., g.-d. art. urătúrii; pl. urătúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficURĂTÚR//Ă urăturăi f. 1) v. URARE. 2) Creaţie populară în versuri, care se recită de urători în ajunul Anului Nou; hăitură, pluguşor. /a ura + suf. urăturăăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.