urlătoare

urlătoare: URLĂTOÁRE s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

urlătoáre s. f., g.-d. art. urlătórii; pl. urlătóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

URLĂT//OÁRE urlătoareóri f. 1) Curs vijelios de apă, care curge cu zgomot printr-o albie abruptă, de pe coasta unui munte. 2) pop. Loc pe cursul unei ape curgătoare unde apa curge vertical de la înălţime (producând un zgomot puternic); cădere de apă; cascadă; cataractă. /a urla + suf. urlătoareător

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

stentor — STÉNTOR, stentori, s.m. (În sintagma) Voce de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce foarte puternică. – Din fr. stentor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 sténtor s. m., pl. sténtori Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
cascadă — CASCÁDĂ, cascade, s.f. 1. Cădere naturală de apă pe cursul unui râu, provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii; cataractă. ♢ expr. Cascadă de râs = râs zgomotos, sacadat şi prelungit. 2. (tehn.; în sintagma) Montaj în… … Dicționar Român
urla — URLÁ, úrlu, vb. I. intranz. 1. (Despre oameni şi animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ intranz. şi tranz. p. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a ţipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (şi neplăcut pentru… … Dicționar Român
urlător — URLĂTÓR, OÁRE, urlători, oare, adj., s.f. 1. adj. Care urlă sau care vuieşte. 2. s.f. Pârâu care curge cu zgomot din înălţimea unui munte: p. ext. cascadă. – Urla + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 urlătór adj … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias