urinare

urinare
URINÁRE, urinări, s.f. Acţiunea de a urina şi rezultatul ei. – v. urina.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

URINÁRE s. (fiziol.) urinat, (livr.) micţiune, (pop.) pişare, pişat, pişătură.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

urináre s. f., g.-d. art. urinării; pl. urinări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

URINÁRE s.f. Acţiunea de a urina şi rezultatul ei; micţiune. [< urina].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • urinare — (o orinare) [der. di urina ]. ■ v. intr. (aus. avere ) (fisiol.) [emettere l urina] ▶◀ Ⓖ (scherz.) cambiare l acqua alle olive, Ⓖ (fam.) fare pipì, mingere, Ⓖ (volg.) pisciare, Ⓖ (fam.) spandere acqua. ■ v. tr. (fisiol.) [buttare fuori con l… …   Enciclopedia Italiana

  • urinare — u·ri·nà·re v.intr. e tr. var. → orinare …   Dizionario italiano

  • urinare — {{hw}}{{urinare}}{{/hw}}V. orinare …   Enciclopedia di italiano

  • urinare — V. orinare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • Pissà — urinare accendere …   Mini Vocabolario milanese italiano

  • micţiune — MICŢIÚNE, micţiuni, s.f. Urinare. [pr.: ţi u ] – Din fr. miction. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MICŢIÚNE s. v. urinare, urinat. Trimis de siveco, 25.10.2007. Sursa: Sinonime  micţiúne s. f. (sil. ţi u ), g. d …   Dicționar Român

  • cistită — CISTÍTĂ, cistite, s.f. Boală caracterizată prin inflamarea vezicii urinare în urma unei infecţii. – Din fr. cystite. Trimis de hai, 20.05.2004. Sursa: DEX 98  cistítă s. f., pl. cistíte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  …   Dicționar Român

  • cistoscopie — CISTOSCOPÍE, cistoscopii, s.f. (med.) Examinare a vezicii urinare cu ajutorul cistoscopului. – Din fr. cystoscopie. Trimis de hai, 20.05.2004. Sursa: DEX 98  cistoscopíe s. f. (sil. mf. sco ), art. cistoscopía, g. d. art. cistoscopíei; pl.… …   Dicționar Român

  • cloacă — CLOÁCĂ, cloace, s.f. 1. Canal subteran în care se adună murdăriile dintr un oraş. 2. (Adesea fig.) Băltoacă murdară şi rău mirositoare; loc infect, plin de murdării. 3. Cavitate a corpului batracienilor, reptilelor şi păsărilor, în care se… …   Dicționar Român

  • urinifer — URINIFÉR, Ă, uriniferi, e, adj. Privitor la urină sau la organele urinare, care aparţine urinei sau organelor urinare; de urină. – Din fr. urinifère. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  urinifér adj. m., pl. uriniféri; f. sg. uriniféră …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”