urániu — s. n. [ niu pron. nìu], art. urániul; simb. U … Romanian orthography
carnotit — CARNOTÍT s.n. Mineral de uraniu şi vanadiu, puternic radioactiv. – Din fr. carnotite. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 carnotít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CARNOTÍT s.n. (geol.) Mineral de… … Dicționar Român
pehblendă — PEHBLÉNDĂ s.f. Oxid natural de uraniu cristalizat, de culoare neagră ca smoala şi cu luciu gras. – Din fr. pechblende, germ. Pechblende. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PEHBLÉNDĂ s. (min.) uraninit. Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
uranic — URÁNIC, Ă, uranici, ce, adj. (livr.) Uranian. – Din fr. uranique. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 uránic adj. m., pl. uránici; f. sg., uránică … Dicționar Român
uranifer — URANIFÉR, Ă, uraniferi, e, adj. (Despre minereuri şi roci) Care conţine uraniu. – Din fr. uranifère. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 uranifér adj. m., pl. uraniféri; f. sg. uraniféră, pl … Dicționar Român
uranit — URANÍT s.n. (chim.) Amestec natural al oxizilor de uraniu. – Din fr. uranite. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 URANÍT s.n. Fosfat hidratat natural de uraniu. [< fr. uranite]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN URANÍT … Dicționar Român
autunit — AUTUNÍT s.n. (geol.) Mineral de uraniu. [pron. a u . / < fr. autunite, cf. Autun – oraş în Franţa]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN AUTUNÍT s. n. fosfat natural de uraniu şi de calciu. (< fr. autunite) … Dicționar Român
becquerelit — BECQUERELÍT s.n. Mineral radioactiv de uraniu. [< fr. becquerelite, cf. Antoine Becquerel – fizician francez]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN BECQUERELÍT BE CHE / s. n. mineral radioactiv de uraniu. (< fr. bécquerelite)… … Dicționar Român
kasolit — KASOLÍT s.n. (min.) Silicat de plumb şi de uraniu hidratat. – Din fr. kasolite. Trimis de catalin caba, 12.07.2004. Sursa: DEX 98 kasolít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic KASOLÍT s.n. Silicat de plumb şi de… … Dicționar Român
plutoniu — PLUTÓNIU s.n. Element chimic de sinteză, radioactiv, obţinut din uraniu, capabil să întreţină reacţii nucleare în lanţ, întrebuinţat la obţinerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni. – Din fr. plutonium. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
