unisonanţă

UNISONÁNŢĂ, unisonanţe, s.f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance.

Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98



UNISONÁNŢĂ s. v. acord, armonie, consonanţa.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



unisonánţă s. f., g.-d. art. unisonánţei; pl. unisonánţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



UNISONÁNŢ//Ă unisonanţăe f. Armonie care rezultă din emiterea simultană a aceloraşi sunete de mai multe voci sau instrumente. /< fr. unissonance

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



UNISONÁNŢĂ s. f. îmbinare armonioasă a mai multor sunete; acord. (< fr. unissonance)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN