- unison
- UNISÓN s.n. Executare de către un grup vocal sau instrumental a unei melodii la aceeaşi înălţime. ♦ fig. Acord deplin, comuniune de idei, de sentimente, de interese. – Din fr. unisson, lat. unisonus.Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98unisón s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficUNISÓN n. 1) Sunet unic produs de mai multe voci sau instrumente; ansamblu de sunete produse simultan de mai multe voci sau instrumente. 2) fig. Concordanţă perfectă; acord deplin. /<fr. unisson, lat. unisonusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXUNISÓN s.n. Efect obţinut prin producerea simultană a unui sunet de aceeaşi înălţime de către două sau mai multe voci sau mai multe voci şi instrumente. ♦ A cânta la unison = a executa simultan aceeaşi melodie pe mai multe voci sau la mai multe instrumente; (fig.) a fi (sau a lucra) în deplină concordanţă cu cineva. [< fr. unisson, cf. it. unisono < lat. unus – unul, sonus – sunet].Trimis de LauraGellner, 02.11.2008. Sursa: DNUNISÓN s. n. 1. executare simultană a aceloraşi sunete de aceeaşi înălţime de către două sau mai multe voci ori instrumente. 2. (fig.) acord, deplină concordanţă de idei, de sentimente, de interese. (< fr. unisson, lat. unisonus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.