umblăreţ

umblăreţ: UMBLĂRÉŢ, -EÁŢĂ, umblăreţi, -e, adj. (fam., depr. sau ir.; despre oameni) Căruia îi place să umble mult, să se plimbe (fără rost), să hoinărească. – Umbla + suf. -ăreţ.

Trimis de cata, 07.04.2003. Sursa: DEX '98

UMBLĂRÉŢ adj., s. v. plimbăreţ.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

umblăréţ adj. m., pl. umblăréţi; f. sg. umblăreáţă, pl. umblăréţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

ducăreţ — DUCĂRÉŢ, EÁŢĂ, ducăreţi, e, adj. (fam.) Umblăreţ. – Duce + suf. ăreţ. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ducăréţ adj. m., pl. ducăréţi; f. sg. ducăreáţă … Dicționar Român
plimbăreţ — PLIMBĂRÉŢ, EÁŢĂ, plimbăreţi, e, adj. Căruia îi place să se plimbe (mult), să umble (fără rost), să hoinărească. – Plimba + suf. ăreţ. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98 PLIMBĂRÉŢ adj., s. umblăreţ, (înv.) plimbătareţ. (Mare… … Dicționar Român
plimbătareţ — PLIMBĂTÁREŢ adj., s. v. plimbăreţ, umblăreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
umbla — UMBLÁ, úmblu, vb. I. intranz. I. 1. A se deplasa dintr un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). ♢ expr. A i umbla cuiva ceva prin gură = a nu şi putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (pop.) A i… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias