ultim

ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Care este cel din urmă (dintr-o serie de elemente spaţiale, temporale, valorice); care se află la sfârşit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ♢ Ultima oră = rubrică având cele mai noi ştiri dintr-o gazetă. – Din lat. ultimus, it. ultimo.

Trimis de ana_zecheru, 23.01.2008. Sursa: DEX '98



Ultim ≠ întâi, prim

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ÚLTIM adj. 1. v. final. 2. v. suprem.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



últim adj. m., pl. últimi; f. sg. últimă, pl. últime, art. últimele

Trimis de siveco, 09.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



ÚLTIM ultimă (ultimi, ultime) şi substantival 1) Care este cel mai de pe urmă într-o ierarhie. ultimul număr al revistei. ultimul loc la competiţie. ♢ ultimul preţ preţ stabilit irevocabil. Până la ultima suflare (sau picătură de sânge) până la sfârşitul vieţii. Până la ultimul toţi. 2) Care rămâne în urmă; care se află în coadă; codaş. 3) Care este cel mai aproape de momentul de faţă; de curând. ultimele ştiri. ♢ ultima oră rubrică în ziare sau emisiune la radio sau la televiziune în care se prezintă cele mai noi ştiri. /<lat. ultimus, it. ultimo

Trimis de siveco, 15.05.2007. Sursa: NODEX



ÚLTIM, -Ă adj. Cel din urmă. ♦ Ultima oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă ştiri sosite la redacţie. [< lat. ultimus, superlativ al lui ultra – dincolo, cf. fr. ultime, it. ultimo].

Trimis de LauraGellner, 23.06.2007. Sursa: DN



ÚLTIM, -Ă adj. cel din urmă. o ă oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă ştiri sosite la redacţie. (< lat. ultimus, it. ultimo)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN