- suprem
- SUPRÉM, -Ă, supremi, -e, adj. Care există în cel mai înalt grad, care este cel mai bun, cel mai mare; mai presus de toate; p. ext. extrem, ultim. ♢ Moment suprem = moment decisiv pentru reuşita unei acţiuni. Onoruri supreme = funeralii. ♦ Care are gradul, rangul cel mai înalt. – După fr. suprême, lat. supremus.Trimis de ionel, 29.07.2004. Sursa: DEX '98SUPRÉM adj. 1. v. absolut. 2. ultim. (Cu un suprem efort...)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesuprém adj. m. (sil. -prem), pl. suprémi; f. sg. suprémă, pl. suprémeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUPRÉM supremă (supremi, supreme) Care ocupă treapta cea mai înaltă într-o ierarhie; superior; prim. Comandant suprem. Judecătorie supremă. ♢ Scop suprem principalul scop al vieţii. Moment suprem moment hotărâtor pentru izbânda unei activităţi. Efort suprem încordare maximă a forţelor fizice sau intelectuale. /<lat. supremus, fr. supremeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUPRÉM, -Ă adj. Cel mai de sus, cel mai înalt, cel mai bun etc.; mai presus de toate; (p. ext.) extrem, ultim. [cf. fr. suprème, lat. supremus, superlativ al lui superus].Trimis de LauraGellner, 23.05.2007. Sursa: DNSUPRÉM, -Ă adj. care există în cel mai înalt grad; mai presus de toate; (p. ext.) extrem, ultim. ♢ care are gradul, rangul cel mai înalt. (< fr. suprème, lat. supremus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.