- pontif
- PONTÍF, pontifi, s.m. (În Roma antică) Preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios şi a celorlalţi preoţi; p. ext. grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare; (astăzi) înalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat. ♦ Şeful suprem al Bisericii catolice; papă. ♦ fig. (adesea ir.) Persoană care are pretenţia sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu. – Din fr. pontife.Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX '98PONTÍF s. (bis.) 1. (rar) pontifice. (pontif în Roma antică.) 2. pontiful roman v. papă; pontiful Romei v. papă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepontíf s. m., pl. pontífiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPONTÍF pontifi m. 1) (în Roma antică) Membru al colegiului sacerdotal suprem. 2) (în biserica catolică şi protestantă) Preot de rang superior; prelat. 3) Şef suprem al bisericii catolice. ♢ Marele pontif papa de la Roma. 4) fig. depr. Persoană care se crede o autoritate indiscutabilă într-un domeniu. /<fr. pontifeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPONTÍF s.m. 1. Membru al colegiului sacerdotal suprem din vechea Romă, care supraveghea cultul; (astăzi) prelat, episcop. ♦ Suveran pontif = papă. 2. (fig.; adesea ironic) Om care îşi dă aere de superioritate. [< fr. pontife, cf. lat. pontifex].Trimis de LauraGellner, 10.02.2007. Sursa: DNPONTÍF s. m. 1. (la romani) membru al colegiului sacerdotal suprem, care supraveghea cultul; pontifice; (astăzi) prelat, episcop. o suveran pontif = papă. 2. (fig.; şi ir.) persoană considerată, sau având pretenţia a fi o autoritate indiscutabilă. (< fr. pontife)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.