- ucide
- UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. tranz. A pricinui moartea unei fiinţe; a omorî, a asasina. ♢ Compus: (pop.) ucigă-l-crucea (sau -toaca) s.m. = dracul, diavolul. ♦ refl. (Rar) A se sinucide. ♦ fig. A distruge, a nimici; a desfiinţa. 2. tranz. şi refl. recipr. (reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [prez. ind. şi: (pop.) ucíg] – lat. occidere.Trimis de ana_zecheru, 21.04.2009. Sursa: DEX '98UCÍDE vb. v. omorî.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeUCÍDE vb. v. distruge, nimici, omorî, sinucide.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeUCIGĂ-L-TOÁCA s. v. aghiuţă, alcor, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.Trimis de siveco, 21.04.2008. Sursa: Sinonimeucíde vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. ucídă; ger. ucigând; part. ucísTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficucígă-l-crúcea s. m.Trimis de siveco, 04.01.2009. Sursa: Dicţionar ortograficA UCÍDE ucíd tranz. 1) (fiinţe) A lipsi de viaţă (premeditat sau din întâmplare); a omorî. 2) A distruge moraliceşte; a nimici. 3) pop. A bate foarte tare; a snopi în bătaie; a zdrobi; a stâlci; a tăbăci; a toropi; a făcălui. /<lat. uccidereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE UCÍDE mă ucíd intranz. 1) A face (concomitent) schimb de bătăi mari (cu cineva); a se bate tare (cu cineva). 2) pop. A-şi cauza leziuni corporale. /<lat. uccidereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXucíde (-s, ís), vb. – 1. A omorî, a provoca moartea. – 2. A lovi, a da lovituri. – Mr. ţid(ere) "a lovi", megl. uţid "a lovi", istr. ucidu "a omorî". lat. occῑdĕre (Densusianu, Hlr., 153; Şeineanu, Semasiol., 225; Puşcariu 1734), cf. it. uccidere, prov., cat. aucire, v. fr. occire. Cuvînt rar acum în Munt. şi Mold. (ALR, I, 291), sensul 2 este înv. Ucid se zice şi ucig, prin analogie cu vb. care au acelaşi participiu, cf. încinge, încins; stinge, stins (explicaţiile lui Tiktin nu par sigure în această privinţă). Asupra acestor schimbări, cf. repede › repeguş. Der. ucigaş, s.m. (asasin, criminal; înv., demon); ucigan, s.m. (Mold., demon); ucigător, adj. (care omoară, ucide); ucigătură, s.f. (moarte, asasinat; chin, suferinţă), înv.; ucisătură (var. ucisură), s.f. (moarte; chin), înv.; sinucide, vb. refl. (a se omorî), după fr. suicider; sinucigaş, s.m. (persoană care se sinucide); pruncucidere, s.f. (ucidere de copii). Diferite comp. servesc ca nume populare ale dracului: ucigă-l crucea (pietrele, tămîia, toaca).Trimis de blaurb, 13.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
