- ubicvitate
- UBICVITÁTE s.f. v. ubicuitate.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
ubicuitate — UBICUITÁTE s.f. (livr.) Însuşire atribuită cuiva (de obicei divinităţii) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în acelaşi timp. [pr.: cu i ] – Din fr. ubiquité. Trimis de ana zecheru, 27.05.2002. Sursa: DEX 98 UBICUITÁTE… … Dicționar Român