- ubicuitate
- UBICUITÁTE s.f. (livr.) Însuşire atribuită cuiva (de obicei divinităţii) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în acelaşi timp. [pr.: -cu-i-] – Din fr. ubiquité.Trimis de ana_zecheru, 27.05.2002. Sursa: DEX '98UBICUITÁTE s. v. omniprezenţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeubicuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. ubicuităţiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficUBICUITÁTE f. livr. 1) Caracter ubicuu. 2) (despre divinităţi) Proprietate supranaturală de a fi prezent pretutindeni în acelaşi timp. /<fr. ubiquitéTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXUBICUITÁTE s.f. (liv.) Starea celui care este prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în acelaşi timp. [pron. -cu-i-. var. ubicvitate s.f. / cf. fr. ubiquité, lat. ubiquitas < lat. ubique – peste tot].Trimis de oprocopiuc, 06.07.2005. Sursa: DNUBICUITÁTE s. f. însuşire, stare a cuiva care poate fi prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în acelaşi timp; omniprezenţă. (< fr. ubiquité)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.