- tătarcă
- TĂTÁRCĂ, tătarce, s.f. 1. Tătăroaică. 2. Iapă de soi tătăresc. 3. Haină lungă, îmblănită, purtată de tătari. 4. Specie de dovleac uscat, golit de miez, întrebuinţat ca ploscă sau ca felinar. – Tătar + suf. -că.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BURUIANĂ-DE-TĂTÁRCĂ s. v. rostopască.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeTĂTÁRCĂ s. tătăroaică, (reg.) tătăriţă, tătăroaie.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTĂTÁRCĂ s. v. hrişcă, mătură, tărtăcuţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetătárcă (persoană, iapă, haină) s. f., g.-d. art. tătárcei; pl. tătárceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictătárcă (dovleac golit de miez) s. f., g.-d. art. tătărcii; pl. tătărciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTĂTÁR//CĂ tătarcăce f. 1) Plantă erbacee cu tulpină târâtoare, cu frunze dinţate şi cu fructe gălbui, bombate la capăt şi alungite spre coadă; tidvă. 2) Vas făcut din fructul uscat şi golit de miez al acestei plante, folosit pentru băut; tidvă. /tătar + suf. tătarcăcăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.