- bleotocări
- BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. intranz. (reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – et. nec.Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX '98bleotocărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bleotocăreáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.