- tămânji
- TĂMÂNJÍ, tămânjesc, vb. IV. tranz. (reg.) A mânji, a murdări. ♦ (Ir (ironic).) A picta; a mâzgăli. – et. nec. cf. m â n j i.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TĂMÂNJÍ vb. v. jegoşi, mânji, mâzgăli, mur-dări, păta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetămânjí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tămânjésc imperf. 3 sg. tămânjeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tămânjeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.