- tăinuire
- TĂINUÍRE, tăinuiri, s.f. Acţiunea de a tăinui şi rezultatul ei; înţelegere ascunsă; sfat ţinut în taină. ♦ Infracţiune care constă în primirea sau transferarea (transfera) unui bun sau în înlesnirea (înlesni) valorificării (valorifica) acestuia, cunoscând faptul că bunul respectiv provine dintr-o acţiune sancţionată de legea penală şi urmărind obţinerea unui folos material. – v. tăinui.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TĂINUÍRE s. v. ascundere.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTĂINUÍRE s. v. secret, taină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetăinuíre s. f., g.-d. art. tăinuírii; pl. tăinuíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTĂINUÍR//E tăinuirei f. 1) A TĂINUI. 2) jur. Infracţiune constând în primirea ori transmiterea unui bun provenit din comiterea unui act condamnat de legea penală. /v. a tăinuiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.