- tăbârci
- TĂBÂRCÍ, tăbârcesc, vb. IV. (reg.) 1. tranz. A purta (sau a ridica) o greutate în braţe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu. 2. refl. A se căţăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca). ♦ A umbla greu ( din cauza unei sarcini pe care o poartă), a se târî. – Din tăbârcă.Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TĂBÂRCÍ vb. v. târî.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetăbârcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăbârcésc, imperf. 3 sg. tăbârceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tăbârceáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TĂBÂRC//Í tăbârciésc tranz. pop. (greutăţi) A duce sau a ridica cu greu (în braţe sau în spinare). /Din tăbârcăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TĂBÂRC//Í mă tăbârciésc intranz. 1) A se căţăra anevoios; a se urca, opintindu-se. 2) A merge încet, abia ducându-şi picioarele (din cauza unei sarcini); a se târî. /Din tăbârcăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.