tăbueţ

tăbueţ
tăbuéţ (-ţe), s.n. – 1. Săculeţ, traistă. – 2. Poreclă dată persoanelor îndesate. – 3. (Trans.) Husă. Origine incertă. Poate în legătură cu tărbuc; după opinia lui Tiktin, care mi se pare mai puţin sigură, din sl. tobolĭcĭ, poate prin intermediul sb. tobo(l)ca. În Mold. şi Trans. – Der. tăbeică (var. tebeică), s.f. (Munt., săculeţ); tăbîltoc (var. tăbultoc, tăboltoc, tobîltoc), s.n. (sac, tăbeică), cu suf. expresiv (după Lacea, Dacor., IV, 781, din săs. Doppeltuch).
Trimis de blaurb, 16.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • tava — TAVÁ s.f. v. tavă. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TAVÁ s.f. v. tavă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tavá adv. – Prin tăvălire, muşcînd pămîntul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, ca dura, tumba şi legată… …   Dicționar Român

  • tărbăci — TĂRBĂCÍ, tărbăcesc, vb. IV. tranz. 1. (fam.) A bate tare pe cineva, a snopi în bătaie. ♦ fig. A ocărî; a şi bate joc de cineva. 2. (reg.) A frământa noroiul în timpul mersului. ♦ refl. A se murdări (cu noroi). – cf. t ă b ă c i . Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”