- târşâi
- TÂRŞÂÍ, tấrşâi, vb. IV. tranz. A târî picioarele sau încălţămintea în mers, frecându-le de pământ şi producând un zgomot specific. ♦ refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [var.: (reg.) târşí, târşií vb. IV] – cf. t â r î .Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX '98TÂRŞÂÍ vb. v. târî.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTÂRŞÂÍ vb. v. târî.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetârşâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. târşâié, imperf. 3 sg. târşâiá; ger. târşâíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TÂRŞÂÍ târşâi 1. tranz. (picioarele sau încălţămintea) A târî frecând de pământ cu zgomot. 2. intranz. (despre picioare sau despre încălţăminte) A produce un zgomot, târâindu-se de pământ. /târş + suf. târşâiâiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TÂRŞÂÍ mă târşâi intranz. pop. (despre persoane sau despre animale) A se mişca greu cu trupul lipit de pământ; a se târî. /târş + suf. târşâiâiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.