- bleav
- BLEAV s.n. v. bleau2.Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
bleau — BLEAU1 subst. (reg.; în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. Et.nec. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLEAU2, bleauri, s.n. (reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [var.: bleah, bleav… … Dicționar Român