- târcol
- TÂRCÓL, târcoale, s.n. (În expr.) A da târcoale (sau rar, un târcol) = a se învârti în preajma cuiva sau a ceva, a umbla de jur împrejur. – Din bg. tărkalo "cerc, roată".Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TÂRCÓL s. (Olt. şi Munt.) terpel. (Dădea târcol stânei.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTÂRCÓL s. v. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, ulucă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetârcól s. n., pl. târcoáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÂRC//ÓL târcoloále n. : A da (sau a face) târcoloale (sau un târcol) a) a se învârti în preajma cuiva sau a ceva; b) a face curte. /<bulg. tărcoloTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtîrcól (-oále), s.n. – Ocol, înconjur. – Mr., megl. tărcol. bg. tărkalo, tărkolo (Cihac, II, 401). – Der. tîrcoli, vb. (a da tîrcoale), din bg. tărkaljam (Scriban).Trimis de blaurb, 16.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.