- blasture
- blásture (-ri), s.m. – Emplastru. – var. blastur, blastor(e), bleastur(e). ngr. μπλάστρι, din gr. ἔμπλαστρον.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
blasture
Look at other dictionaries:
plasmă — PLÁSMĂ s.f. 1. Parte lichidă a sângelui sau a limfei formată din apă, săruri, protide, lipide, glucide, anticorpi etc. 2. Substanţă gazoasă puternic ionizată, ale cărei proprietăţi fizice sunt determinate de existenţa ionilor şi a electronilor în … Dicționar Român
