- tutui
- TUTUÍ, tutuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. A(-şi) spune "tu" când stă (ori stau) de vorbă (ca semn al relaţiilor familiare); a fi în relaţii familiare cu cineva. – Din tu (după fr. tutoyer).Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TUTUÍ vb. (reg.) a (se) tui. (A se tutui cu cineva.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetutuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tutuiésc, imperf. 3 sg. tutuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tutuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TUTU//Í1 tutuiiésc tranz. (persoane) A spune "tu"; a trata cu o adresare foarte familiară. /Din tuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA TUTUÍ2 tútui intranz. A produce sunete grave şi prelungi; a face "tu-tu". /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TUTU//Í mă tutuiiésc intranz. 1) A-şi spune reciproc "tu". 2) A fi în relaţii familiare (unul cu altul). /Din tuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtutuí1, tutuiésc, vb. IV (reg.) a zăpăci, a deruta.Trimis de blaurb, 19.03.2007. Sursa: DARtutuí2, tutuiésc, vb. IV (reg.) 1. a suna din bucium. 2. a alunga.Trimis de blaurb, 19.03.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.