turturea

TURTUREÁ, turturele, s.f. Pasăre călătoare asemănătoare cu porumbelul, brună-roşcată pe spate şi cu pete negre mărginite cu alb pe laturile gâtului; turturică (Streptopelia turtur). – lat. turburella.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TURTUREÁ s. (ornit.; Streptopelia turtur) porumbel sălbatic, (reg.) porumbelul lui Noe.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



turtureá/turturícă s. f., art. turtureáua/turturíca, g.-d. art. turturélei; pl. turturéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TURTUR//EÁ turtureaéle f. Pasăre migratoare cu penaj cenuşiu, asemănătoare cu porumbelul, dar mai mică, cu gâtul scurt, cu coada lungă şi cu pete negre în jurul gâtului. [art. turtureaua; G.-D. turturelei; var. turturică] /<lat. turturella

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



turtureá (-éle), s.f. – Porumbel-sălbatic, turtucă (Columba turtur). – var. Trans. turtură, turturică. Mr. túrtură, turtúră, megl. túrtură, tărtură. lat. turtŭrem (Puşcariu 1779), prin intermediul dim. turturĕlla (Puşcariu 1480; REW 9010), cf. it. tortorella, fr. tourterelle, sau mai probabil direct, cf. it. tortola, sp. tórtola, alb. turtulj. Turturea, ca şi turturică, poate fi un dim intern de la turtură, formă rară, abia păstrată (cf. Lacea, Dacor., II, 625; Tiktin presupune dimpotrivă că turtură este formaţie regresivă, de la turturea). – Der. turturel (var. turturoi), s.m. (bărbătuşul turturelei). Din rom. provine bg. turturica (Capidan, Raporturile, 218).

Trimis de blaurb, 11.04.2009. Sursa: DER