- capîntortură
- capîntórtură s. f., g.-d. art. capîntórturii; pl. capîntórturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCAPÎNTÓRTUR//Ă capîntorturăi f. Pasăre călătoare din familia ciocănitorilor, de culoare brună-cenuşie, care îşi răsuceşte des capul; vârtecar. /<cap + întort ("întors") + suf. capîntorturăurăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcapîntórtură (capîntórturi), s.f. – Pasăre, sucitoare. Formaţie internă pe baza lui cap şi un al doilea element der. din lat. torquere. Trebuie pornit, probabil, de la *capîntort (pentru întort, azi întors, cf. tort), schimbat prin analogie cu *tortură (‹ lat. turtur), forma primitivă de la turturea, cf. it. tortola. Pentru compunere, ct. it. torcicollo, fr. torcol, sp. torcecuella; în rom., aceeaşi pasăre se numeşte vărtecap sau sucitoare, care se referă la aceeaşi caracteristică.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.