- abitaţie
- abitáţie s. f. drept de folosinţă a unei case, proprietate a altcuiva. (< fr. habitation, lat. habitatio)Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDNABITÁŢIE s.f. (jur.) Drept de folosinţă a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d']habitation.Trimis de ana_zecheru, 11.07.2002. Sursa: DEX '98abitáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. abitáţia (sil. -ţi-a), g.-d. abitáţii, art. abitáţieiTrimis de siveco, 22.01.2007. Sursa: Dicţionar ortograficABITÁŢIE f. jur. Dreptul de a locui într-o casă care aparţine altuia. /<fr. habitation, lat. habitatio, abitaţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXABITÁŢIE s.f. Dreptul de a locui într-o casă proprietate a altuia. [var. habitaţie s.f. / cf. fr. habitation, lat. habitatio].Trimis de LauraGellner, 07.04.2005. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.