turbăciune

turbăciune
TURBĂCIÚNE, turbăciuni, s.f. (Rar) Turbare. – Turba + suf. -ăciune.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TURBĂCIÚNE s. v. rabie, turbare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

turbăciúne s. f., g.-d. art. turbăciúnii; pl. turbăciúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • turbare — TURBÁRE, turbări, s.f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului şi animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitaţie, urmate de paralizie şi apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă2. 2. fig. Mânie …   Dicționar Român

  • turba — TURBÁ, turbez, vb. I. intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. fig. A se mânia, a se înfuria peste măsură. [prez. ind. şi: (pop.) turb] – lat. turbare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÂNDAC DE TÚRBĂ s …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”