- turba
- TURBÁ, turbez, vb. I. intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. fig. A se mânia, a se înfuria peste măsură. [prez. ind. şi: (pop.) turb] – lat. turbare.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GÂNDAC DE TÚRBĂ s. v. cantaridă, gândac de frasin.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTURBÁ vb. v. înfuria, mânia.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeturbá vb. ind. prez. 1 sg. turbéz, 3 sg. şi pl. turbeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TURB//Á turbaéz intranz. 1) A se îmbolnăvi de turbare; a deveni turbat. 2) fig. fam. (despre oameni) A se înfuria grozav; a se supăra peste măsură, exteriorizându-si supărarea. /<lat. turbareTrimis de siveco, 05.10.2007. Sursa: NODEXturbá (-béz, -át), vb. – 1. A se îmbolnăvi de rabie. – 2. A se mînia, a se înfuria, a-şi ieşi din fire. – Mr. turbu, turbedz, turbare, megl. anturb(ari), istr. turbu. lat. turbāre (Puşcariu 1774; Philippide, II, 656; Densusianu, GS, II, 20; REW 8992), cf. it. turbare, prov., cat. torbar, sp. turbar, port. torvar, alb. tërboń. Der. din lat. torvus (Pascu, Elemente, 40) nu este probabilă. Uz general (ALR, I, 127). – Der. turbă, s.f. (rabie), popstverbal); turbăciune, s.f. (furie, mînie), cu suf. -ciune (după Candrea, din lat. turbātĭōnem); turbat, adj. (care suferă de rabie; furios, , violent, sălbatic; straşnic); turbătură, s.f. (înv., rabie).Trimis de blaurb, 09.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.