- turbă
- TÚRBĂ1, turbe, s.f. Varietate de cărbune inferior, format prin carbonizarea parţială a unor resturi de plante de mlaştină şi folosit mai ales drept combustibil. – Din fr. tourbe.Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX '98TÚRBĂ2, turbe, s.f. (pop.) Turbare (1). ♦ (Rar) Epitet injurios dat unei persoane. – Din turba (derivat regresiv).Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX '98TÚRBĂ s. (prin Transilv.) mărăcie, (înv.) torf. (Cărbunele numit turbă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTÚRBĂ s. v. rabie, turbare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetúrbă (cărbune, turbare) s. f., g.-d. art. túrbei pl. túrbeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÚRB//Ă turbăe f. geol. Cărbune inferior de culoare cafenie-închisă sau neagră, format prin descompunerea lentă a plantelor din mlaştini şi întrebuinţat drept combustibil şi ca îngrăşământ. [G.-D. turbei] /<fr. tourbeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÚRBĂ s.f. (geol.) Varietate de cărbune care se formează în locuri mlăştinoase, prin carbonizarea lentă a plantelor. [< fr. tourbe, cf. lat. turba].Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DNTÚRBĂ s. f. 1. cărbune uşor, cafeniu-închis, în locuri mlăştinoase, prin carbonizarea parţială a plantelor. 2. depozit organic din resturi vegetale incomplet descompuse. (< fr. tourbe)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNtúrbă (-be), s.f. – Varietate de cărbune. fr. tourbe. – Der. turbărie, s.f. (regiune cu turbă).Trimis de blaurb, 09.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.