- turbure
- TÚRBURE adj. v. tulbure.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98túrbure (-ri), s.m. – Hasmuţachi (Anthriscus cerefolium). Mag. turbolya (Tiktin), cu apropiere de turbure.Trimis de blaurb, 09.04.2009. Sursa: DERtúrbure adj. – Lipsit de limpezime. – var. tulbure şi der. Mr. turbur. lat. *túrbύlus (Puşcariu 1774; Philippide, II, 565; REW 8998), cf. calabr. trúvolo, túrbulu, sicil. trúbbulu, lom. tórbor, prov. trebol, fr. trouble, cat. terbol, alb. tarbulj. – Der. turbura (mr. turburare), vb. (a-şi pierde claritatea), din lat. *turbŭlāre (Puşcariu 1774; REW 8997), cf. prov. treblar, fr. troubler, alb. turbuljoń; turburător, adj. (care tulbură; agitator; neliniştitor); turbureală, s.f. (faptul de a fi tulbure, agitaţie, nelinişte); turburel, s.m. (vin nou, încă nelimpezit); turburiu (var. turburos), adj. (tulbure, întunecat, închis).Trimis de blaurb, 10.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.