- troheu
- TROHÉU, trohei, s.m. Picior de vers alcătuit dintr-o silabă lungă şi una scurtă (în metrica poeziei antice) sau dintr-o silabă accentuată şi una neaccentuată (în poezia modernă). – Din fr. trochée.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98trohéu s. m. (sil. -heu), art. trohéul; pl. trohéi, art. trohéiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTROHÉ//U troheui m. Unitate ritmică formată din două silabe cu accentul pe prima; horeu. /<lat. trochacus, fr. trochéeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTROHÉU s.m. Picior de vers format, în poezia antică, dintr-o silabă lungă şi una scurtă şi, în poezia modernă, dintr-o silabă accentuată şi una neaccentuată. v. coreu. [< fr. trochée, cf. lat. trochaeus, gr. trochaios].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTROHÉU s. m. picior de vers dintr-o silabă lungă (accentuată) şi una scurtă (neaccentuată); coreu. (< fr. trochée)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNtrohéu (-éi), s.m. – Picior de vers format dintr-o silabă lungă şi una scurtă. fr. trochée, cu pronunţare ngr. – Der. trohaic, adj. (format din trohei).Trimis de blaurb, 03.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.