trenţura

trenţurá, pers. 3. trénţură, vb. I (înv.) a rupe în bucăţi, a sfâşia.

Trimis de blaurb, 16.10.2008. Sursa: DAR



TRENŢURÁ, trenţurez, vb. I. tranz. A zdrenţui. – Din treanţă.

Trimis de gall, 16.10.2008. Sursa: DLRM