- treime
- TREÍME, treimi, s.f. 1. Fiecare dintre cele trei părţi egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg. 2. Grup de trei fiinţe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate. ♦ (În religia creştină, mai ales în sintagma Sfânta Treime) Uniune spirituală a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Duhul Sfânt) reprezentând un singur Dumnezeu. – Trei + suf. -ime.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TREÍME s. triadă, trinitate, trio, (pop.) troiţă. (For-mau o treime.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSfânta Treíme adj. + s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictreíme s. f., g.-d. art. treímii; pl. treímiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTREÍM//E treimei f. 1) Fiecare dintre părţile (egale) ale unui întreg, împărţit în trei; a treia parte dintr-un întreg. 2) Unitate constituită din trei elemente. ♢ Sfânta treime unitate tainică în credinţa creştină a celor trei feţe ale divinităţii (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh) care întruchipează pe Dumnezeu; trinitate. /trei + suf. treimeimeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.