- trinitate
- TRINITÁTE s.f. (În religia creştină) Treimea divină; Sfânta Treime. ♦ Grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formează o unitate. – Din fr. trinité, lat. trinitas, -atis.Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX '98TRINITÁTE s. 1. (bis.) sfânta treime, (pop.) troiţă. 2. treime, triadă, trio, (pop.) troiţă. (Formau o trinitate nedespărţită.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetrinitáte (grup de trei) s. f., g.-d. art. trinităţiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRINIT//ÁTE trinitateăţi f. 1) Unitate tainică a celor trei feţe ale divinităţii (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh) care întruchipează pe Dumnezeu; Sfânta Treime. 2) fig. Reunire a trei persoane sau a trei lucruri care constituie o unitate; troiţă. [G.-D. trinităţii] /<lat. trinitas, trinitateatis, fr. trinitéTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRINITÁTE s.f. 1. (În religia creştină) Sfânta Treime. 2. Grup de trei personae, de trei lucruri etc. [cf. lat. trinitas, fr. trinité].Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DNTRINITÁTE s. f. 1. Sfânta Treime. 2. grup de trei divinităţi, trei persoane sau lucruri care formează o unitate. (< fr. trinité, lat. trinitas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.