Dicționar Român. 2013.
treierat — TREIERÁT s.n. 1. Faptul de a treiera; treier, treieriş. 2. Timpul când se treieră; treier, treieriş. [pr.: tre ie ] – v. treiera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TREIERÁT s. (agric.) treier, treieriş. (În vremea treieratului.) … Dicționar Român
năsădi — NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. tranz. (pop.) A aşeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treieraţi (cu vitele); p. ext. a curăţa, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ p. gener. A risipi, a împrăştia. – Din sl. nasaditi. Trimis de LauraGellner … Dicționar Român
treier — TRÉIER, treiere, s.n. Treierat. [pr.: tre ier] – Din treiera (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TRÉIER s. (agric.) treierat, treieriş. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime tréier s. n. Trimis de… … Dicționar Român
treiera — TREIERÁ, tréier, vb. I. tranz. 1. A separa (prin batere, cu maşini speciale etc.) boabele, seminţele de restul unei plante. ♢ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operaţia de treierare a cerealelor. 2 … Dicționar Român
