- tranziţie
- TRANZÍŢIE, tranziţii, s.f. Trecere (lentă sau bruscă) de la o stare la alta, de la o situaţie, de la o idee la alta. ♢ loc. adj. De tranziţie = de trecere; intermediar, tranzitoriu; p. ext. provizoriu. – Din fr. transition, lat. transitio.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TRANZÍŢIE s. trecere. (Stare de tranziţie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetranzíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. tranzíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. tranzíţiei; pl. tranzíţii, art. tranzíţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRANZÍŢI//E tranziţiei f. Proces de trecere de la o stare sau de la o formă la alta. ♢ De tranziţie de trecere; tranzitoriu; intermediar. [G.-D. tranziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. transitionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRANZÍŢIE s.f. Trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta. ♦ De tranziţie = de trecere; intermediar, trazitoriu; tranziţional; (p. ext.) provizoriu. ♦ (geol.) Transformare, schimbare treptată a unei roci în alta. [gen. -iei. / cf. fr. transition, lat. transitio].Trimis de LauraGellner, 15.06.2007. Sursa: DNTRANZÍŢIE s. f. trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta. o de tranziţie = tranzitoriu; provizoriu. ♢ trecere (bruscă) a unui sistem fizic dintr-o stare în alta; transformare. ♢ schimbare treptată a unei roci în alta. (< fr. transition, lat. transitio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.